PERSONALITATI cu .....Parkinson

Boala este o retragere a lui Dumnezeu din susţinerea sănătăţii omului. Poate chiar o izgonire a lui.

PERSONALITATI cu .....Parkinson

Postby mihai » Mon Jan 05, 2015 12:13 pm

10 citate celebre ale Papei Ioan Paul al II-lea

Papa Ioan Paul al II-lea Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat duminică, 1 mai 2011, într-o ceremonie care s-a desfăşurat la Vatican. Născut Karol Józef Wojtyła, a avut "o slăbiciune pentru cântec şi muzică". "Este păcatul meu polonez", spunea Papa, născut la 18 mai 1920, într-o familie modestă din Polonia. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană din 1522 încoace, iar pontificatul său, care a durat 26 ani (1978 - 2005) a fost al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, după cel al Sfântului Petru (37 ani) şi a lui Pius al IX-lea (31 ani). Unele dintre cele mai cunoscute declaraţii ale Suveranului Pontif au fost:
1. "Ştiinţa poate să purifice religia de erori şi superstiţii. Religia poate să purifice ştiinţa de idolatrie şi false absolutisme". 2. "Justiţia socială nu poate să fie obţinută prin violenţă. Violenţa omoară ceea ce ar trebui să creeze".
3. "Viitorul începe acum, nu mâine".
4. "Marele pericol pentru familii, în miezul unei societăţi în care idolii sunt plăcerea, comfortul şi independenţa, este că oamenii îşi închid sufletul şi devin egoişti. Cea mai rea închisoare este o inimă închisă".
5. "Războiul este o înfrângere pentru umanitate. El nu rezolvă problemele pentru care se ţine lupta".
6. "Tinerii sunt ameninţaţi...de folosirea demonică a tehnicilor de publicitate care promovează o înclinaţie naturală spre a evita munca prin promisiunea unei satisfaceri imediate a oricărei dorinţe".
7. "Libertatea nu înseamnă să faci ce vrei, ci să ai dreptul să faci ce vrei. Când libertatea nu are un scop, când nu ascultă de vocea conştiinţei, se întoarce împotriva umanităţii".
8. "Adevărata sfinţenie nu înseamnă ruperea, detaşarea de această lume, ci mai degrabă înseamnă să depui un efort pentru a aduce învăţăturile sfinte în viaţa de zi cu zi, în familie, la şcoală, la serviciu".
9. "O scuză este mult mai rea decât o minciună, pentru că o scuză este o minciună mascată".
10. "Omul care se adânceşte în scepticism şi relativism se depărtează, într-o libertate iluzorie, de adevăr".
Beatificarea reprezintă primul pas către sanctificare. Cei beatificaţi de Biserica Catolică pot fi sanctificaţi după ce li se confirmă şi un al doilea miracol. Primul miracol atribuit Papei Ioan Paul al II-lea, de către Biserica Catolică, a fost vindecarea inexplicabilă a unei călugăriţe bolnave de Parkinson. Papa Ioan Paul al 2-lea a fost unul dintre cei mai influenţi oameni ai secolului 20. A fost unul dintre liderii care a călătorit cel mai mult, vizitând aproape 130 de ţări. A îmbunătăţit relaţiile Bisericii Catolice cu Iudaismul, Islamul, Biserica Creştină Ortodoxă, Biserica Anglicană, Luteranismul. Este primul papă care a vizitat o sinagogă (în Roma) şi o moschee (în Siria, la Moscheea Omeyyada din Damasc). La începutul pontificatului, Sfântul Scaun avea relaţii diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state. A venit în România în mai 1999, unde la Liturghia Pontificală celebrată în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti l-a îmbrăţişat pe cardinalul Alexandru Todea, aflat în scaunul cu rotile. În octombrie 2002 a avut loc la Vatican primirea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist. Papa Ioan Paul al II-lea a fost împuşcat în 1981 în Piaţa Sfântului Petru din Roma. Papa l-a iertat în mod public pe agresor. La 12 mai 1982, în timpul unei vizite în Portugalia, un preot ultraconservator a încercat un nou atentat asupra papei, atentat zădărnicit de garda personală a papei. În 1984, în Venezuela, poliţia a contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare extremistă. În 1995, poliţia filipineză a reuşit să oprească „Operaţia Bojinka", care urmărea acelaşi scop. După o lungă suferinţă pricinuită de boala Parkinson, manifestă încă din 1990, moare în reşedinţa sa papală din Vatican la 2 aprilie 2005, la ora 22:37 ora României. Avea aproape 85 de ani. Când se afla în agonie, i-a dictat secretarului său, Stanisław Dziwisz, o scrisoare în care spunea: „Sunt fericit, fiţi şi voi la fel. Nu vreau lacrimi. Să ne rugăm împreună cu satisfacţie. Fericit mă încredinţez Fecioarei". Vorbea italiană, franceză, germană, spaniolă, engleză, portugheză, ucraineană, rusă, croată, greacă, poloneză.

Cântec despre Dumnezeu ascuns (fragment){Papa Paul al II-lea)

I. Ţărmuri pline de linişte

Îndepărtatele ţărmuri ale liniştii încep chiar dincolo de prag.

Nu vei zbura pe acolo, precum o pasăre.

Trebuie să te opreşti şi să priveşti mai profund, tot mai profund,

până vei reuşi să-ţi desprinzi sufletul de adâncuri. //

Acolo de priviri verdeaţa nu se mai satură,

şi nu se mai întorc ochii legaţi.

Ai crezut că viaţa te va ascunde de cealaltă Viaţă

în străfunduri adânci. //

Din acel torent – să ştii – că nu e întoarcere.

Cuprins de tainica frumuseţe a veşniciei!

Să rezişti şi iar să rezişti. Să nu întrerupi zborul umbrelor,

numai să rezişti tot mai simplu şi tot mai clar. //

În răstimp mereu vei ceda în faţa Cuiva, ce de acolo vine

închizând după sine discret uşa odăii mici –

care mergând îşi îmblânzeşte pasul

- şi atinge această linişte cel mai profund.

adevarul.ro
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

Re: PERSONALITATI cu .....Parkinson

Postby mihai » Mon Jan 26, 2015 10:02 am

DAN RAICAN SI ....CORNEL CONSTANTINIU

Ce trebuie să ştii despre maladia Parkinson

72.000 de români suferă de Parkinson, conform datelor furnizate de Asociaţia AntiParkinson. Iar numărul lor poate fi mult mai mare deoarece nu au fost luaţi în considerare şi „bătrânii de la ţară care sunt uitaţi în bucătăriile de vară din fundul curţii", spune doctorul Jan Ciurea de la Spitalul de Clinic de Urgenţă „Badgasar- Arseni" din Bucureşti. Viaţa acestor oameni depinde de medicamentele luate zilnic, dar şi de susţinerea fizică şi afectivă a familiei.

În 1999 când piciorul a început să îi şchiopăteze, iar în partea stângă a corpului a apărut un tremur, doctorii credeau că a suferit un accident celebral vascular. Dar după doi ani de tratament şi un consult la Spitalul „Badgasar-Arseni" din Bucureşti, Dan Răican a primit adevăratul diagnostic: Parkinson.

De atunci viaţa i s-a schimbat radical. A trebuit să renunţe la munca de ofiţer SRI şi a fost nevoit să îşi dedice întreaga existenţă bolii care îi dictează viaţa. Se trezeşte dimineaţa la 7.30 şi după ce îşi ia pastilele trebuie să se mai aşeze jumătate de oră în pat pentru a-şi reveni. „Parcă sunt beat, nu mai ştiu de mine după ce i-au pastilele".

Tratamentul medicamentos se face la trei ore, deoarece fără el nu ar suporta durerea care îi străbate tot corpul ca un curent electric. Are nevoie de cineva care să îi fie alături pentru a-l ajuta zi de zi, dar soţia lui a ales să divorţeze. Amintirea acestui moment îi face corpul să tremure din ce în ce mai tare, necontrolat, ochii îi devin umezi şi nu poate să spună mai mult decât: „Am divorţat".

În ciuda acestor greutăţi, Răican a reuşit să înfiinţeze, la Deva, Asociaţia AntiParkinson, prin intermediul căreia ajută oamenii care suferă de această boală. Ideea i-a fost sugerată de Bogdan Popescu, secretarul General al Societăţii de Neurologie din România, iar primii bani primiţi au venit de la un avocat care a făcut actele pentru înfiinţarea asociaţiei pro bono. De atunci, Asociaţia AntiParkinson a reuşit să realizeze mai multe programe de sănătate la nivel local şi judeţean şi a accesat fondurile europene din care a primit 100.000 de lei. Astăzi, asociaţia are peste 550 de membri şi sedii în Deva, Vatra Dornei şi Bucureşti.

„Cea mai grea parte a acestei boli a fost că a trebuit să mă împac cu gândul că am Parkinson şi să realizeze că dacă nu lupt cu boala nu voi învinge niciodată", spune Răican.

Persoana de lângă un pacient cu Parkinson

Bolnavii cu Parkinson au nevoie în permanenţă de ajutorul cuiva, astfel că boală are două tipuri de victime: pacienţii şi familia lor. Nopţi nedormite, izolare, efort fizic şi multă bătaie de cap, aşa arată viaţa soţiei unui pacient cu Parkinson. „Câteodată mă simt ca la închisoare. Totul depinde de ce vrea el şi o dată vrea asta, după câteva minute altceva. Este gravă situaţia, foarte gravă", spune soţia lui Alexandru Ciobanu, bolnav de Parkinson de 15 ani.

De tratamentul soţului se ocupă ea - are o cutiuţă specială în care pune pastilele necesare pentru ziua respectivă, fiecare la o anumită oră. Ea spune că de multe ori ajunge să nu mai suporte tonele soţului ei, înţelege că este bolnav şi că are nevoie de ajutor, dar uneori nici ea nu mai poate. „Trebuie să-i frec piciorul, după aceea spatele, să am grijă să îşi ia medicamentele la timp, să nu mănânce dulciuri, nu pot să-l las nici o clipă singur", povesteşte ea.

Doamna Ciobanu este cea care îşi dă soţul jos din pat atunci când el nu poate să se mişte, îl susţine atunci când intră în depresie şi este alături de el când are crize. Şi ceea ce o deranjează cel mai mult este că nici un medic nu ştie exact ce să îi recomande ca să îi fie mai bine soţului ei. „El trebuie să facă exerciţii de recuperare, dar nici un doctor nu mi-a spus exact ce exerciţii să fac cu el, cum să se mişte, mi-ar fi mult mai uşor dacă aş avea şi eu o schiţă să văd precis cum se face".

Nici măcar în vacanţă nu mai poate să meargă pentru că nu ştie în ce locuri poate să se ducă. „Nu ştiu în ce staţiuni să ma duc cu el, am fost în Techirghiol şi din cele trei zile de vacanţă, toate nopţile le-am petrecut la camera de gardă pentru că soţul meu avea crize. Nici un doctor nu mi-a spus ce staţiuni îi fac bine, eu mi-am dat seama că sarea inhalată îi cauza crizele", spune femeia.

Simptome

Maladia Parkinson este o boală degenerativă provocată de distrugerea lentă şi progresivă a neuronilor care produc dopamina. Din milioanele de neuroni care există în creierul uman, bolnavii de Parkinson pierd în jur de 10.000. Zona afectată are un rol important în controlul mişcărilor, de aceea pacienţii au simptome precum gesturi rigide, sacadate şi incontrolabile, tremor şi instabilitate posturală.

Pacienţii cu Parkinson suferă şi de alte simptome non-motorii cum ar fi dereglaje urinare, digestive, cognitive, de somn, oboseală, care pot fi cauzate şi de medicamentele administrate.
Oamenii de ştiinţă spun că boala poate fi depistată şi cu ajutorul unui test al mirosului. Astfel, un om sănătos ar trebui să recunoască 20-35 de mirosuri din 40. Iar un studiu a arătat că 40% dintre persoanele care nu pot diferenţia mirosurile vor fi diagnosticaţi cu Parkinson mai târziu în viaţă.

O simptomă non-motorie care apare în 43% din cazurile de Parkinson este depresia. De cele mai multe ori, depresia precede simptomele motorii, de aceea ea este importantă pentru un tratament timpuriu care poate modifica evoluţia bolii.

Alte simptome care pot ajuta în depistarea rapidă a bolii sunt constipaţia, sudoraţie anormală, disfuncţiile urinare şi sexuale. Doctorii spun că deşi apariţia acestor simptome pot indica faza incipientă a bolii Parkinson, majoritatea pacienţilor nu le spun medicilor de familie despre aceste probleme pentru că se simt ruşinaţi.

Pacienţii care suferă de Parkinson au şi tulburări de somn generate de anomalii sau de vârsta înaintată. „În somnul cu vise apar manifestări fizice ale pacientului. În 32% dintre cazuri pacientul îşi provoacă sieşi răni în somn, iar în 16% provoacă răni persoanei care doarme lângă el", spune profesorul Ovidiu Băjenaru, preşedintele Societăţii de Neurologie din România.

Ce tipuri de tratamente există

Cele mai multe tratamente se bazează pe medicamentele denumite "dopaminergice" care substituie deficitul de dopamină. Dar oamenii de ştiinţă au descoperit şi alte tratamente care îi pot ajuta pe bolnavii de Parkinson cum ar fi stimularea cerebrală şi celulele stem.

Procedura de stimulare celebrală profundă pentru boala Parkinson implică implatarea chirurgicală a unui fir subţire, de plumb izolat cu patru electrozi la vârf, într-o anumită zonă a creierului. Iar bateria care va acţiona generatorul de impulsuri este poziţionată în apropierea claviculei.

Deşi această operaţie are rezultate foarte bune, ea este recomandată pacienţilor cu simptome severe care nu pot fi controlate prin medicamente sau alte terapii. De asemenea, pentru a fi eligibil pentru intervenţie, pacienţii cu Parkinson trebuie să nu aibă tulburări psihice şi trebuie să trecă mai înainte printr-o evaluare riguroasă, spune Jan Ciurea.

Artistul Cornel Constantiniu, care se luptă de mai bine de 16 ani cu Parkinson, boală care i-a afectat vorbirea şi care l-a obligat să pună capăt carierei muzicale, a avut parte de o astfel de operaţie, care a fost făcută la Viena. Operaţia se efectuează acum şi în România, la spitalele Municipal şi Badgasar-Arseni din Bucureşti, care au fost dotate cu echipamente preformante necesare intervenţiei. „Sistemul de micropotenţial din dotarea clinicii de neurochirurgie Badgasar-Arseni poate identifica neuronul vinovat de boală", spune doctorul Ciurea.

După operaţie, Cornel Constantiniu spune că se simţea perfect, putea chiar şi să cânte, dar rezultatele chirurgiei nu au durat mult timp, iar acum Parkinson-ul „i-a tăiat vorbirea şi mersul", după cum spune artistul.

Bateriile dispozitivului trebuie schimbate la doi ani, iar atunci când se epuizează există riscul ca pacientul să moară. De asemenea, înlocuirea acestor lor este un proces costisitor, iar dacă mu sunt înlocuite imediat pacientul trebuie să înceapă tratamentul cu apomorfină, un medicament care nu se găseşte în România.

Tratamentul cu celule stem este un subiect controversat printre medicii specialişti aflaţi la „Conferinţa Pacienţilor cu Parkinson" din Bucureşti. Unii sunt de părere că mediatizarea efectelor miraculoase a acestor celule este doar o păcăleală, în timp ce alţi medici recunosc potenţialul incredibil al acestui tratament.

Băjenaru spune că tratamentul cu celule stem în cazul pacienţilor cu Parkinson este un tratament iluzoriu. „În ultima veme există o propagandă comercială referitoare mai ales la celulele stem. Nu este bine să dai oamenilor speranţe fără să ai dovezi. Cel mai grav este faptul că aceste celule stem au poţential mare de înmulţire şi că 30% din animalele pe care au fost testate au dezvoltat diferite forme de tumori".

Mai mult, Ciurea spune că acest tratament nu funcţionează pentru că deocamdată nu s-a găsit o modalitate pentru a împiedica îmbolnăvirea celulelor stem de către creierul bolnav.

În cadul congresului de la Glaslow, oamenii de ştiinţă au arătat că tratamentul cu coenzima Q10 este prominţător în prevenirea şi tratatarea Parkinson-ului. Se pare că aceasta repară două defecte gentice prezente la persoanele diagnosticate cu Parkinson. O altă formă de tratament pentru Parkinson este ozonoterapia, care foloseşte un amestec de oxigen-ozon ce permite reducerea consumului de medicamente şi a efectelor secundare provocate de ele.

Bine de ştiut:

• Nu sunt afectaţi doar persoanele în vârstă, simptomele pot apărea înainte de vârsta de 40 de ani- 1 din 10 bolnavi sunt diagnosticaţi înaintea vârstei de 50 de ani.

• Deşi prospectul medicamentelor recomandate în tratamentul pentru Parkinson spune că pastilele trebuie luate în timpul mesei, medicii recomandă să fie luate cu 30-45 de minute înainte de masă

• Nu există un remediu pentru această boală; prin tratament se asigură o calitate mai bună a vieţii

• Acupunctura poate da rezultate în unele cazuri şi este foarte bună pentru durerile de spate

• O dietă naturistă bazată pe fructe şi legume (în special spanac, fructe de pădure, casatane şi fasole) este recomandată în cazul bolnavilor de Parkinson pentru că antioxidanţii de tipul vitaminelor C şi E sunt eficienţi împotriva îmbătrânirii celebrale

• Cafeaua consumată moderat (2 căni pe zi) pare să reducă riscul de Parkinson şi este recomandată în tratamentul pentru această boală

• Printre factorii de risc a acestei bolii se numără apa de fântână şi expunerea la pesticide

• Exerciţiile fizice sunt necesare în tratamentul pentru Parkinson

Sursa :Romania libera
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

Re: PERSONALITATI cu .....Parkinson

Postby adrian » Tue Jan 27, 2015 12:12 am

Bună ziua,
Pentru că sunt unul dintre „fericiții” posesori al unui stimulator cerebral (DBS) de patru ani, îmi permit câteva precizări:

-DBS-ul nu ameliorează toate simptomele bolii, de exemplu mersul, vorbitul ci acționează în special asupra tremuratului;
-în decursul timpului se fac reglaje (frecvență, intensitate impuls) pentru a menține o stare acceptabilă;
-când se schimbă bateria, de fapt se schimbă stimulatorul cu totul, ceea ce costă cel mai mult, cu excepția electrozilor;
-înlocuirea se face la 4-5 ani (acum eu am 4 ani și 2 luni) dar este în funcție de gradul de utilizare (reglaj, consum);
-pentru a menține un reglaj (și un consum al bateriei) la minim, se combină cu un tratament medicamentos;
-bateria poate fi măsurată chiar de pacient, așa că nu te ia prin surprindere, sa rămâi fără.

La dispoziție oricând pentru detalii.

Adrian
adrian
 
Posts: 120
Joined: Mon Jul 07, 2014 11:09 pm
A multumit: 193 ori
A primit multumiri: 80 ori


Return to Cuvant de suflet

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron