URCUSUL CATRE INVIERE

Boala este o retragere a lui Dumnezeu din susţinerea sănătăţii omului. Poate chiar o izgonire a lui.

URCUSUL CATRE INVIERE

Postby mihai » Fri Feb 20, 2015 9:40 am

Duminica 22 februarie 2014-Duminica lasatului de sec de branza- A IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI,

Cum astel putea incepe postul decat prin identificarea sufletului nostru cu ADAM cel vechi, care pentru neascultare si neinfranare a fost izgonit din rai?
Plangem pentru ADAM ,simtindu-ne solidari cu intreaga fire umana careia noi ii apartinem si impreuna cu care impartasim urmarile caderii.Dar in pocainta lui Adam cu care ne identificam la inceputul postului,plangem propriile pacate,mandria,neascultare si neinfranarea prin care ne-am infranat haina botezului -ne-am dezbracat de haina virtutii , ramanand goi asemenea protoparintelui nostru,care dintr-o data s-a trezit gol in fata lui DUMNEZEU dupa ce a mancat din pomul neascultarii.
Sufletul cauta vindecare de boala suferintei, a durerii si a mortii ,si si doreste intoarcerea in raiul pe care l-a pierdut ,dar pentru aceasta trebuie curatire de pacate si intarire in virtuti prin credinta,multa pocainta ,lacrimi si post.
Calatoria bunatatilor s-a deschis.Cei ce voiti sa va nevoiti intrati,incingandu-va cu nevointa cea buna a postului.Ca cei ce se lupta dupre lege, dupra dreptate se si incununeaza.Si luand toata intr-armarea crucii sa ne luptam ipotriva vrasmasului , ca un zid neinfricat tinand CREDINTA , si ca o platosa RUGACIUNEA,si ca un coif MILOSTENIA;in loc de sabie, POSTUL carele taie toata rautatea de la inima
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

Re: URCUSUL CATRE INVIERE

Postby mihai » Fri Mar 13, 2015 9:16 am

Duminica a III-a din Post - a Sfintei Cruci

Iisus le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea Impratia lui Dumnezeu venind intru putere.
Mare este puterea adevarului si nimic in lume nu poate sa-i ia puterea.
Mare este puterea tamaduitoare a adevarului si nu exista nici o suferinta ori slabiciune in lume pe care adevarul sa nu o poata vindeca.
In suferinta si slabicunea lor, bolnavii cauta un doctor care le va da un leac pentru aceste lucruri. Nimeni nu va cauta un doctor care sa le dea leacurile cele mai dulci, ci fiecare va voi ca cineva sa le dea unul tamaduitor, fie el dulce, amar ori lipsit de gust. Cu cat leacul dat este mai amar si cu cat lucrarea de vindecare este mai complicata, cu atat se pare ca bolnavul are incredere mai mare in doctor.
De ce nu primesc oamenii leacul cel amar, numai atunci cand il ofera mana lui Dumnezeu? De ce se cauta si se asteapta numai bomboane din mana lui Dumnezeu? Pentru ca oamenii nu simt cat de primejdioasa este boala pacatului lor si cred ca se pot vindeca numai cu bomboane.
O, daca oamenii s-ar intreba de ce toate doctoriile pentru bolile trupesti sunt atat de amare! Duhul Sfant le-ar raspunde: pentru a se gandi la amaraciunea leacurilor duhovnicesti. Caci, asa cum boala trupeasca da o inchipuire asupra bolii duhovnicesti, tot la fel leacurile pentru bolile trupesti au aceeasi lucrare, prin asemanare cu boala duhovniceasca.
Nu sunt bolile sufletului, aceste boli principale si pricinuitoare de urmari, cu mult mai grele decat bolile trupului? Atunci, cum sa nu fie leacurile duhovnicesti cu mult mai amare decat acelea pentru trup?
Oamenii au mare grija de trupurile lor; si atunci cand trupurile lor se imbolnavesc, nu se dau in laturi de la nici un fel de osteneala, timp sau bani pentru a-si restabili sanatatea. In acest caz, nici un doctor nu este prea scump, nici o statiune balneo-climaterica nu este prea departe, nici o doctorie nu este prea amara, mai ales cand ei sunt constienti ca se apropie moartea trupeasca. O, de-ar fi oamenii la fel de preocupati pentru sufletele lor! O, de-ar fi ei la fel de staruitori, cautand vindecarea si un vindecator pentru sufletele lor!
Este greu de mers cu picioarele goale printre spini, dar daca omul care este descult moare de sete si exista un izvor de apa dincolo de spini, nu se va hotari mai degraba sa mearga prin spini si sa-si raneasca picioarele in drum spre apa, decat sa ramana pe iarba moale, de partea aceasta a spinilor, si sa moara de sete?
"Nu putem lua o doctorie atat de amara", spun multi dintre cei slabanogiti de pacat. Tot la fel si Doctorul, care iubeste oamenii, a luat El mai intai doctoria, cea mai amara doctorie, chiar daca El era sanatos, doar pentru a arata celor bolnavi ca nu este cu neputinta. O, este cu mult mai greu pentru cel sanatos sa ia si sa inghita doctoria omului bolnav decat este pentru cel bolnav! Dar El a luat-o, astfel incat si oamenii cei muritori sa fie incurajati si ei sa o ia.
"Nu putem trece prin campul cu spini cu picioarele goale, oricat de sete ne-ar fi si oricat de multa si de proaspata ar fi apa de dincolo de spini", spun cei vlaguiti de pacat. Si asa Domnul, care iubeste oamenii, El Insusi a trecut campul cu spini cu picioarele goale si acum, din partea cealalta, cheama insetatii la izvorul cu apa vie. "Se poate" - ne striga El - "Eu am trecut prin spinii cei mai ascutiti si, calcand peste ei, i-am batatorit. Atunci, haideti!"
"Daca Crucea este leacul, noi nu-l putem lua; si daca Crucea este Calea, noi nu putem porni pe aceasta cale", spun cei pe care pacatul i-a imbolnavit. Si asa Domnul, care iubeste oamenii, a luat Crucea cea mai grea asupra Sa, ca sa arate ca se poate.
Domnul spune: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie." Domnul nu-i impinge pe oameni spre Cruce, inaintea Lui, ci ii cheama sa-L urmeze pe El - fiindca El a purtat Crucea. Inainte de a da glas acestei chemari, El a proorocit suferintele Sale: "Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe ... si sa fie omorat, iar dupa trei zile sa invieze" (Marcu 8:31). De aceea El este Calea. El a fost Cel dintai intru suferinta si Cel dintai intru slava; El a venit sa arate ca tot ceea ce oamenii cred ca este cu neputinta, este cu putinta, si pentru ca sa faca acest lucru cu putinta.

El nu-i sileste pe oameni, nici nu aduce stramtorare asupra lor, ci propune si ofera. "Oricine voieste..."! Oamenii au cazut in boala pacatului prin propria lor vointa, si numai prin vointa lor libera, oamenii trebuie sa se vindece de pacat. El nu ascunde faptul ca leacul este amar, foarte amar, dar El l-a facut pentru oameni mai usor de luat, luandu-l El Insusi mai intai, chiar daca El era sanatos, si ne-a aratat lucrarea lui minunata.

"Sa se lepede de sine". Intaiul om, Adam, la fel s-a lepadat de sine atunci cand a cazut in pacat, dar el s-a lepadat de sinele cel real, adevarat. Cunoscand de la oameni ca ei se leapada de sine, Domnul stie ca ei se leapada de sinele cel mincinos. Mai simplu: Adam a lepadat Adevarul si s-a indreptat spre o minciuna; acum Domnul ii cerceteaza pe urmasii lui Adam, ca acestia sa se lepede de minciuna si sa se lipeasca mai mult de Adevar, de la care au cazut. De aceea, a se lepada de sine inseamna a se lepada de firea cea inselatoare care s-a salasluit in noi, in locul firii noastre care ne-a fost data de catre Dumnezeu. Noi trebuie sa ne lepadam de cele ce sunt pamantesti, care au luat locul duhovniciei din launtrul nostru, si de patimile, care au luat locul faptelor celor bune; frica slugarnica care a intunecat in noi calitatea de fiu al lui Dumnezeu si nemultumirea pe care o aratam impotriva lui Dumnezeu, care a ucis in noi duhul ascultarii fata de El. Noi trebuie sa ne lepadam de gandurile cele rele, de dorintele cele rele si de faptele cele rele. Trebuie sa ne lepadam de slavirea idoleasca a celor ale naturii, si a trupului nostru. Pe scurt: trebuie sa ne lepadam de tot ceea ce credem ca inseamna "eu", dar care in realitate nu tine de noi, ci este diavolul si pacatul, stricaciunea, inselarea si moartea. O, sa ne lepadam de obiceiurile cele rele, care au ajuns a doua fire pentru noi; sa ne lepadam de aceasta "a doua fire", caci nu este firea noastra, asa cum a facut-o Dumnezeu, ci o amagire adunata si invartosata, si propria inselare din noi insine - o minciuna fatarnica care merge impreuna cu numele nostru si noi impreuna cu aceasta.

Ce inseamna aceasta: sa-ti iei crucea? Aceasta inseamna primirea de bunavoie a fiecarui mijloc de vindecare care ni se da din mana lui Dumnezeu, oricat de amar ar putea fi. Cad nenorociri mari asupra ta? Fa ascultare fata de Voia lui Dumnezeu, asa cum a facut Noe. Ti se cere jertfa? Aseaza-te in mainile lui Dumnezeu cu aceeasi credinta pe care a avut-o Avraam, atunci cand a mers ca sa-si jertfeasca fiul. Ti s-a naruit gospodaria? Ti-au murit copiii dintr-odata? Indura toate cu rabdare, lipindu-te de Dumnezeu in inima ta, asa cum a facut Iov. Te parasesc prietenii si te-au impresurat dusmanii? Rabda toate fara carteala si cu credinta ca ajutorul lui Dumnezeu este aproape, asa cum au facut Apostolii. Esti trimis la moarte pentru Hristos? Multumeste-I lui Dumnezeu pentru asemena cinste, ca miile de mucenici crestini. Nu se va cere de la tine nimic ce nu a mai fost inainte, ci tu vei urma mai degraba exemplul multora - apostoli, sfinti, marturisitori si mucenici - care au facut Voia lui Hristos. Mai mult decat atat, trebuie sa stim ca umbland dupa rastignirea noastra, Domnul vrea rastignirea omului celui vechi, a omului alcatuit din obiceiurile cele rele si din slujirea pacatului. Caci, prin aceasta rastignire, omul cel vechi, deopotriva cu animalul, este trimis la moarte, iar omul cel nou, alcatuit dupa asemanarea si nemurirea lui Dumnezeu, se inalta la viata. Dupa cum spune Apostolul: "Omul cel vechi a fost rastignit" si lamureste de indata de ce: "pentru a nu mai fi robi ai pacatului" (Romani 6:6). Crucea este grea pentru omul cel vechi, trupesc, grea pentru un trup cu patimi si cu pofte (Galateni 5:24), dar nu este grea pentru omul cel duhovnicesc. Crucea pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 1:18). De aceea noi ne laudam in Crucea lui Hristos si in crucea pe care o purtam pentru El. Domnul nu cauta ca noi sa luam Crucea Lui, ci pe a noastra. Crucea Lui este cea mai grea. El nu a fost rastignit pentru pacatele Lui, ci pentru ale noastre si, de aceea Crucea lui este cea mai grea. Noi suntem rastigniti pentru propriile noastre pacate: de aceea crucea noastra este mai usoara. Si, cand suferintele noastre sunt cele mai mari, nu trebuie sa spunem ca sunt prea mari, ca depasesc toate limitele. Dumnezeu este viu si El cunoaste masura suferintei noastre si nu ne va lasa sa suferim mai mult decat ne sta in putinta sa rabdam. Masura suferintei noastre nu este mai putin randuita si socotita, decat este randuita si socotita masura zilei si a noptii, sau decat sunt masurile stelelor in mersul lor. Sporeste suferinta noastra? Se face mai grea crucea noastra? Puterea lui Dumnezeu este cea mai mare, dupa cum spune Apostolul: "Ca precum prisosesc patimirile lui Hristos intru noi, asa prisoseste prin Hristos si mangaierea noastra." (II Corinteni 1:5).
Sursa :Universul Credintei
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

BUNA VESTIRE

Postby mihai » Wed Mar 25, 2015 9:07 am

Buna Vestire sau Blagoveştenia, ziua în care Fecioara Maria a primit vestea de la Arhanghelul Gavriil că-l va naşte pe Hristos, este sărbătorită în Postul Paştelui, fiind prima în care biserica acordă dezlegare la peşte. Aceasta este prima sărbătoare din calendarul ortodox închinată Maicii Domnului ce se celebrează în fiecare an pe data de 25 martie. O sărbătoare a „Vestirii Naşterii Domnului“ se ţinea în Răsărit încă din anul 550, la 25 martie. Preotul Paul Tudorache de la biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” spune că pe 25 martie se consumă peşte deoarece sărbătoarea este considerată un praznic împărătesc. „Toţi cei care au ţinut post au dezlegare să mănânce peşte. Este un fel de răsfăţ pentru a marca această mare sărbătoare cu bucurie în suflet şi cu belşug pe masă“, explică părintele Tudorache. Buna Vestire marchează momentul în care Fecioara Maria din Nazaret, crescută în templu până la 15 ani şi apoi dată în tutela dreptului Iosif, căci părinţii ei muriseră, a fost aleasă de Dumnezeu să-l nască pe Fiul Său şi a primit înştiinţare prin Arhanghelul Gavriil (sărbătorit pe 26 martie): „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus”. (Luca 1, 28-32). E o sărbătoare cu dată fixă, 25 martie, de la care până la Crăciun, când Maria l-a născut pe Iisus, sunt exact nouă luni. Nu se pun ouă la cloşcă Buna Vestire este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului sau Blagoveştenia. În aceasta zi are loc primul său cântec, prin care anunţă vestirea primăverii. Există obiceiul ca în această zi să se numere de câte ori cucul îşi cântă numele, număr care ar descoperi câţi ani mai avem de trăit. Conform crestinortodox.ro, în multe zone din ţară se păstrează diverse obiceiuri legate de această mare sărbătoare. În Bucovina, de exemplu, nu se pun ouă la cloşcă de Buna Vestire, deoarece se crede că ar putea ieşi pui cu două capete şi patru picioare. Pomii se ameninţă cu toporul pentru a rodi În unele zone, pentru a avea roade bogate în livezi, pomii se ameninţau cu toporul şi se stropeau cu ţuică. Tot acum, gospodarii din Maramureş adună lucrurile de prisos de prin curţi şi le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele Noaptea focurilor, e practicat la fiecare casă maramureşeană, el durând până după miezul nopţii sau până în zori. Fiind dezlegare la peste, se spune că acela care gustă peşte de Buna Vestire se va simţi tot anul ca peştele în apă. În popor se mai spune că pescarii nu au voie azi să arunce mămăliga în apă, pentru ca mor peştii. De asemenea, este ziua în care este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor şi pentru a avea spor în casă. Zi aducătoare de veste minunată Sărbătoarea Bunei Vestiri a născut, de-a lungul timpului, o serie de datini, superstiţii şi obiceiuri. Tradiţia populară spune că, în această zi aducătoare de veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat: cine se ceartă în ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. În această zi se fac şi previziuni meteorologice. În popor există credinţa că aşa cum este vremea ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi în ziua de Paşti. De Buna Vestire este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor. "Sărbătoarea, fiind situată în imediata apropiere a echinocţiului de primăvară, când sosesc rândunelele şi începe cucul a cânta este denumită în calendarul popular şi Ziua Cucului. La Blagoveştenie se efectuau nenumărate acte de purificare a spaţiului, de alungare a şerpilor de pe lângă casă şi a insectelor şi omizilor din livezi. Blagoveştenia era un timp favorabil pentru aflarea norocului şi rodului pomilor fructiferi pentru previziuni meteorologice. Femeile strângeau apa provenită din neaua topită pentru a fi folosită în practicile de medicină şi cosmetică populară", spun specialiştii de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Ialomiţa
adev.ro/nloyft
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

Re: CAND TI-E GREU..

Postby mihai » Wed Apr 01, 2015 9:03 am

Cand ti-e greu,-adu-ti aminte
c-a fost si usor odata
si ca iarasi o sa fie.
-n-avea inima-ntristata !

Cand ti-e-amar,-adu-ti aminte
ca ti-a fost candva si dulce
si ca iarasi o sa-ti fie.
-nu te prabusi sub cruce !

Cnd ti-e dor,-adu-ti aminte
ca ai fost si impreuna
si ca iar vei fi,-nu-ti pierde
linistita voie buna !

Cand esti dus,-adu-ti aminte
ca doar ieri ai fost acasa
si ca iar vei fi maine,
tine-ti inima voioasa !

Cand esti sus,-adu-ti aminte
ca ai fost si jos pe scara
si ca iar poti fi,-ia seama
nu stii ce-i pana diseara !

Cat traiesti,adu-ti aminte
c-ai sa mori pe neasteptate,
-umple-ti zilele cu fapte
si cu umblete curate !

Poezie de TRAIAN DORRZ
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

Re: URCUSUL CATRE INVIERE

Postby mihai » Thu Apr 02, 2015 8:21 am

Duminica Floriilor este primul praznic imparatesc, cu data schimbatoare, din cursul anului bisericesc. Floriile este sarbatoarea care ne aminteste intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim, inainte de Patimi.
Floriile - date istorice
Primele mentiuni despre aceasta sarbatoare provin din sec. IV: Sf. Epifanie, ii atribuie doua predici, iar pelerina apuseana Egeria (sau Etheria), descrie modul cum se sarbatorea aceasta duminica la Ierusalim spre sfarsitul secolului IV.
In vechime, Duminica Floriilor era numita si Duminica aspirantilor sau a candidatilor la botez, pentru ca in aceasta zi catehumenii mergeau cu totii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere sa fie admisi la botez, iar acesta le dadea sa invete Simbolul credin­tei. Se mai numea si Duminica gratierilor, pentru ca, in cinstea ei impa­ratii acordau gratieri. Dupa un obicei stravechi, mentionat chiar in sec. IV de catre pelerina Egeria si generalizat in toata Biserica crestina, se aduc in biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvantate si impartite cre­dinciosilor, in amintirea ramurilor de finic si de maslin, cu care multi­mile au intampinat pe Domnul la intrarea Sa triumfala in Ierusalim si pe care noi le purtam in maini ca semn al biruintei impotriva mortii.
De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.

Începând din seara Duminicii de Florii, intrăm în Săptămâna Patimilor, care va culmina cu Sfânta zi de Joi, când a avut loc Cina cea de taină, şi cu Vinerea Mare, când a fost răstignit Iisus.
URCUSUL CATRE INVIERE va culmina o data cu :VENITI DE LUATI LUMINA:INVIEREA .
Câteva obiceiuri de mult uitate
La sate, pe vremuri, se practicau de Florii câteva obiceiuri păgâne. La miezul nopţii dinspre Florii, fetele fierbeau apa cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormântarea unei fete mari. În Duminica de Florii, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând că în acest fel să le crească părul frumos şi bogat. În alte locuri, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunţească la fel ca pomii în floare.Tot la sate exista credinţa potrivit căreia dacă aprinzi mâţişori şi afumi casa cu ei când este furtună, căminul va fi ferit de fulgere. În ziua de Florii nu se lucrează, iar în toate casele de la sate se coc pâini din făină de grâu împletite şi ornate cu cruci, care se dau de pomană la săraci.

Se spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi de Pasti.
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

Re: URCUSUL CATRE INVIERE

Postby mihai » Tue Apr 07, 2015 8:28 am

IATA SAPTAMANA MARE

Iata Saptamana Mare ,haideti sa ne-mbratisam,
haideti sa lasam dreptatea care credem c-o avem,
haideti sa luam iubirea care credem c-am uitat,
haideti sa ne dam iertarea cu sarut adevarat.

Este Saptamana Mare ,iata , este Sfantul Post,
haideti in genunchi cu totii ,sa uitam de tot ce-a fost,
sa ne-ntindem mana pacii,si sarutul iubitor,
sa iertam pentru-Nviere,toti si toate tuturor.

Vine Marea Inviere,Vine Pastele-Hristos,
Sa-l intampinam cu suflet primenit si credincios,
sa ne innoim fiinta din strafunduri si deplin,
sa intram in Sarbatoare oameni noi ,cu chip divin...

TRAIAN TORZ
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

Re: URCUSUL CATRE INVIERE

Postby mihai » Tue Apr 07, 2015 8:30 am

IATA SAPTAMANA MARE

Iata Saptamana Mare ,haideti sa ne-mbratisam,
haideti sa lasam dreptatea care credem c-o avem,
haideti sa luam iubirea care credem c-am uitat,
haideti sa ne dam iertarea cu sarut adevarat.

Este Saptamana Mare ,iata , este Sfantul Post,
haideti in genunchi cu totii ,sa uitam de tot ce-a fost,
sa ne-ntindem mana pacii,si sarutul iubitor,
sa iertam pentru-Nviere,toti si toate tuturor.

Vine Marea Inviere,Vine Pastele-Hristos,
Sa-l intampinam cu suflet primenit si credincios,
sa ne innoim fiinta din strafunduri si deplin,
sa intram in Sarbatoare oameni noi ,cu chip divin...

TRAIAN TORZ
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

Re: URCUSUL CATRE INVIERE

Postby mihai » Fri Apr 10, 2015 9:13 am

Vinerea Mare - moartea si ingroparea Domnului


In Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Mantuitorului. Rastignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia crucificarii a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., in Palestina aceasta pedeapsa era aplicata doar de catre autoritatea romana. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate, legata de mainile intinse. Sentinta era pronuntata de catre conducatorul provinciei intr-un loc public.

Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spalandu-se pe maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea.

Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat cu ajutorul cuielor de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, in cazul Domnului: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor".

Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.

Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat pe Domnul de pe Cruce si l-a ingropat impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii.

Moartea biruita prin moartea lui Hristos

Moartea a intrat in creatie prin despartirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a intrupat si a primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o invinge. Astfel, Hristos intoarce rostul mortii. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viata, ea e folosita de El ca mijloc de biruire a ei, afirma parintele Dumitru Staniloae. El a invins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu, ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fara de pacat.

Pentru Hristos moartea nu era inevitabila, deoarece El fiind strain de pacat nu purta in Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci primeste moartea de buna voie. De aceea indura moartea in toata grozavia ei, moartea prin excelenta.

Moartea suportata de Hristos naste in noi, daca ne unim cu El, o stare noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de daruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da puterea de a birui si noi moartea.

Spre deosebire de noi, care induram moartea in mod pasiv, ca pe o consecinta a pacatului, Hristos a intampinat-o in stare de maxima concentrare spre a o birui. In canonul pascal compus de Sfantul Ioan Damaschin se canta: "Praznuim omorarea mortii".

Din Sfintele Evanghelii aflam ca in momentul in care Hristos Si-a dat duhul, s-a aratat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si multe trupuri ale celor adormiti au inviat.

Punerea in mormant a Domnului

De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana pe cruce si a doua zi, cand se praznuiau Pastile, iudeii cer permisiunea lui Pilat sa se zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grabi moartea celor rastigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostasii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece acestia inca nu murisera. Cand au venit insa la Hristos, au constatat ca El murise si atunci nu I-au mai zdrobit oasele. Spre a se convinge ca Hristos a murit cu adevarat, un ostas i-a impuns coasta cu sulita si indata au tasnit sange si apa.

Iosif din Arimateea si cu Nicodim iau trupul lui Hristos de pe cruce, il ung cu aromate si il infasoara intr-un giulgiu. Pe cap ii pun o mahrama, implinind astfel, intru totul datina iudaica a inmormantarii.

Evanghelistul Matei spune ca mormantul in care Hristos a fost pus apartinea lui Iosif, iar de la Ioan aflam ca era "un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat" (19, 41).

Iudeii vor pecetlui piatra mormantului in nadejdea ca uitarea sa-L acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad si nici invierea lui lisus, urmata de raspandirea noii credinte.

Mormantul lui Hristos ramane gol. Nu mai este cum spunem noi "locas de veci". Acest mormant ne vesteste ca si mormintele noastre vor ramane goale.

Slujba Prohodului

Vinerea Mare este zi aliturgica, adica nu se savarseste nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfantului Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea Trupului Sau pentru inmormantare.

Seara se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de inmormantare. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi simbolizeaza trupul Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant.
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

Re: URCUSUL CATRE INVIERE

Postby mihai » Sat Apr 11, 2015 8:06 pm

La Mănăstirea Putna, sute de oameni au refăcut vineri seară, simbolic, înmormântarea lui Isus Hristos. Diseară, la sfânta slujbă de Înviere, numărul pelerinilor se anunţă a fi unul record

"In acest moment in biserica este slujba deniei, a prododului Domnului. In cuvinte mai simple am putea sa spunem ca este momentul in care omenirea plange punerea in mormant a mantuitorului si plange nu atat plecarea dintre ei a unui om ca ei, a unui om pe care ei nu l-au cunoscut ca fiind Dumnezeu, dar mai ales plang nevinovatia care intra acum in mormant prohod asadar inseamna plangere, tanguire. A se tangui e o calit a sufletului uman.", a spus Părintele Hristostom.

În Vinerea Mare, în toate lăcaşurile de cult a fost scos, în mijlocul bisericii, Sfântul Epitaf, care simbolizează mormântul Mântuitorului.

Trebuie sa stim de unde venim. Prima sursa, izvorul vietii noastre este de la Dzeu. Cine nu reuseste sa-si inteleaga acest izvor, aceasta obarsie nu se va cunoaste niciodata pe sine. Al doilea element identitar profund e neamul in care ne nastem, si de abia al treilea familia, spune Parintele Dosoftei.

Familia e locul unde omul nu numai ca invata credinta, dar unde deprinde puterea de crede, de a iubi si a se lasa iubit, intelege ce e sacrificiu parintilor pentru copii, intelege ce este ascultarea sotilor unul fata de altul, intelege ce este dorirea binelui , mai presus de dorirea binelui propriu a parintilor pentru copii, a mai spus parintele Dosoftei.

"Sa avem aceasta linistire, ca Dumnezeu nu ne cere nu stiu ce standarde,, dar El are doar nevoie de inima noastra deschisa, pentru ca El va face restul", a spus Parintele Romanah Ieremia.

ELE .ro
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori


Return to Cuvant de suflet

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron