FER.PAPA PAUL AL II -LEA...

Boala este o retragere a lui Dumnezeu din susţinerea sănătăţii omului. Poate chiar o izgonire a lui.

FER.PAPA PAUL AL II -LEA...

Postby mihai » Thu Oct 15, 2015 12:12 pm

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în Scrisoarea către femei, spunea că trebuie „să se pună în lumină deplinul adevăr despre femeie. Să se scoată într-adevăr în evidenţă geniul femeii, neţinându-se cont numai de femeile mari şi renumite care au trăit în trecut sau sunt contemporane nouă, ci şi de cele simple, care-şi exprimă talentul lor feminin în slujirea celorlalţi în normalitatea cotidianului. De fapt, mai ales prin dăruirea sa faţă de alţii în viaţa de fiecare zi, femeia îşi cultivă vocaţia profundă a vieţii proprii, ea care probabil mai mult decât bărbatul vede bărbatul, pentru că-l vede cu inima. Îl vede independent de diferitele sisteme ideologice sau politice. Îl vede în măreţia şi în limitele sale, şi caută să-i iasă în întâmpinare şi să-i fie de ajutor. În felul acesta, se realizează în istoria umanităţii planul fundamental al Creatorului şi iese la lumină neîncetat, în varietatea vocaţiilor, frumuseţea – nu numai fizică, ci mai ales spirituală – pe care Dumnezeu a dăruit-o încă de la început creaturii umane şi în special femeii” (nr. 12).

Doar acela rămâne în adevăr care prin faptele sale îşi completează credinţa! (Fer. Ioan Paul al II-lea);
A crede înseamnă să accepţi adevărurile revelate de Dumnezeu aşa cum le învaţă Biserica! (Ioan Paul al II-lea);
Credinţa este ca aurul: se purifică în focul încercărilor! (Ioan Paul al II-lea);
„Fiecare zi e un fel de miracol.
Nu trece o zi fără să primim o atenţie delicată din partea lui Dumnezeu, un semn al grijii sale.
Miracolul cel mai mare e că Dumnezeu se serveşte de lucruri mici ca noi. Ne foloseşte pentru a realiza opera sa.
Lasă-l pe Dumnezeu să te folosească fără a-ţi cere părerea” (Maica Tereza de Callcuta);

„A crede nu înseamnă nimic altceva decât a gândi, acceptând… Cei care cred, gândesc; crezând, gândesc, gândind, cred… Dacă credinţa nu este gândită nu mai înseamnă nimic” (Ioan Paul al II-lea, Fides et ratio – Credinţă şi raţiune, nr 1);
„Întrebarea pusă de Cristos lui Petru – Mă iubeşti? – este în acelaşi timp fascinantă şi înspăimântătoare, pentru că a-l iubi pe Cristos înseamnă a-l urma pe drumul Crucii” (Fericitul Ioan Paul al II-lea – predica la împlinirea a douăzeci de ani de pontificat 16 octombrie 1998);
„Să nu acceptaţi niciodată ceva ca fiind adevăr, dacă este lipsit de iubire. Şi să nu acceptaţi niciodată drept iubire, dacă îi lipseşte adevărul! Unul fără celălalt se transformă într-o minciună distrugătoare” (Fericitul Ioan Paul al II-lea – predica la canonizarea sfintei Edith Stein);
„Întotdeauna intervenţia Duhului Sfânt îi surprinde pe oameni. El aduce în evenimente o noutate care uimeşte; el schimbă, în mod radical, evenimentele şi istoria”;
„Duminica este ziua în care Dumnezeu nu a mai căutat să mai facă noi creaţii, ci să se bucure de frumuseţea pe care deja o crease” (Fericitul Ioan Paul al II-lea în Dies Domini – Ziua Domnulu);
,,Cel mai grav bolnav nu eşti când ai cancer sau lepră sau tuberculoză, ci atunci când simţi că nimeni nu te vrea în preajma”;
„A numi răul şi binele cu adevăratul lor nume reprezintă primul pas spre convertire, iertare, reconciliere şi refacerea unităţii în cadrul familiei umane şi între omenire şi Dumnezeu” (Ioan Paul al II-lea, Dominum et vivificantem);
„Duhul Sfânt vine în lume pentru că aceasta şi-a uitat istoria. Lumea nu ştie de unde vine, ce o susţine sau ce destin are, deşi ea considera, adumându-şi acest fapt, că ştie toate acestea. Venirea Duhului Sfânt relevă omenirii adevărul despre lume şi istoria sa” (Ioan Paul al II-lea); „Biserica a insistat că nu există nicio justificare pentru discriminarea evreilor şi este convinsă că aceştia au fost chemaţi de Dumnezeu irevocabil… Sunt fraţii noştri mai mari” (Ioan Paul al II-lea);
„Cele mai grele lanţuri pe care omul le poate purta sunt cele ale urii… Adevărata eliberare este cea a Crucii, prin viziunea creştină asupra lumii…. Iertarea este puterea iubirii, iertarea nu este slăbiciune. A ierta nu înseamnă a renunţa la adevăr şi dreptate” (Ioan Paul al II-lea);
„Vieţile noastre sunt cu mult mai pline de consecinţe decât ne imaginăm noi” (Ioan Paul al II-lea);
„În orice discuţie despre morală, punctul de plecare îl reprezintă persoana umană, pentru că fiinţele umane sunt singurele capabile de moralitate” (Ioan Paul al II-lea);
„Lucrurile eterne, lucrurile lui Dumnezeu, sunt întotdeauna cele mai simple şi mai profunde” (Ioan Paul al II-lea);
„Fiecare trăieşte, mai presus de orice, pentru iubire. Capacitatea de a iubi cu adevărat şi nu capacitatea intelctuală este cea mai profundă componentă a persoanei umane. Nu este deloc întâmplător că cea mai importantă poruncă este să iubeşti. O adevărată iubire ne scoate în afara noastră pentru a-l putea afirma pe celălalt, dedicându-ne astfel omului, oamenilor şi, mai presus de orice, lui Dumnezeu” (Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către Tereza Heydel);

Cântec despre Dumnezeu ascuns (fragment)

I. Ţărmuri pline de linişte

Îndepărtatele ţărmuri ale liniştii încep chiar dincolo de prag.
Nu vei zbura pe acolo, precum o pasăre.
Trebuie să te opreşti şi să priveşti mai profund, tot mai profund,
până vei reuşi să-ţi desprinzi sufletul de adâncuri.

Acolo de priviri verdeaţa nu se mai satură,
şi nu se mai întorc ochii legaţi.
Ai crezut că viaţa te va ascunde de cealaltă Viaţă
în străfunduri adânci.

Din acel torent - să ştii - că nu e întoarcere.
Cuprins de tainica frumuseţe a veşniciei!
Să rezişti şi iar să rezişti. Să nu întrerupi zborul umbrelor,
numai să rezişti tot mai simplu şi tot mai clar.

În răstimp mereu vei ceda în faţa Cuiva, ce de acolo vine
închizând după sine discret uşa odăii mici -
care mergând îşi îmblânzeşte pasul .

Sursa: Internet
mihai
 
Posts: 221
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 249 ori
A primit multumiri: 207 ori

Return to Cuvant de suflet

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests

cron