Gânduri despre boala Parkinson

Boala este o retragere a lui Dumnezeu din susţinerea sănătăţii omului. Poate chiar o izgonire a lui.

Gânduri despre boala Parkinson

Postby cusan » Wed Jul 16, 2014 10:53 pm

Am citit din conţinutul revistelor „Laleaua rosie”, pe internet de îndată ce doctorul neurolog Baltag Rotaru îmi pusese diagnosticul de parkinsonism şi începuse să mă trateze cu Levodopa. Privită în ansamblu, boala pare să cuprindă aproape pe toţi bătrânii care au neşansa să ajungă la vârste prea înaintate, de care restul tinerimii se miră şi în gândul ei îşi spune: lasă că le ajunge! De-am ajunge şi noi! (Din păcate sunt cazuri, nu puține, în care boala debutează la 40-45 de ani.)
Arunc această ipostază, fiindcă trăiesc într-un oraş plin de bătrâni, la care descopăr semne de Parkinson la fiecare! Dacă s-ar consulta la un specialist, sigur ar afla că sunt şi puţin parkinsonişti! Că alt fel de unde picioare grele, deranj respiratoriu, oboseală, dezechilibru motoriu, trupul numai pielea şi oasele, aspectul general de stadiul final al vieţii!
De parkinson au murit şi bătrânii satului, fără să ştie cum o cheamă pe moarte, confundând-o cu „moarte bună, de bătrâneţe!”
Savanţii secolului XX îi găsesc morţii de „Moarte bună”, în sfârşit un nume! Şi cercetătorii se străduiesc să-i găsească şi leacul. Lăudabili că victimele maladiei s-au grupat în Asociaţii dătătoare de sfaturi bune, unde găsesc sfaturi de traversat Rubiconul.
Faptul că aceste asociaţii sunt mai folositoare chiar şi de cât Levodopa, constituie un act umanitar de înaltă preţuire, în lupta cu această boală datorată poate şi condiţiilor materiale la care a ajuns ştiinţa şi societatea omenească hrănită tot mai insistent cu surogate alimentare şi contaminări radioactive sau chimicale introduse în pâinea cea de toate zilele, numai ca să fie mai mare şi să ajungă la toată lumea.
„Dacă nu producem alimente cu modificări genetice, oamenii nu vor muri de cancer, dar vor muri de foame!” Punându-ne în dilema de a opta varianta cea mai bună (din două rele!)
În concluzie defilăm cu ce aveam, de unde şi nevoia de a întări „spatele” cu tot ce trebuie unui război sângeros. De aceea consider că „Spitalul de campanie” aflat în grija Asociaţiei Antiparkinson” funcţionează ca o necesitate imperativă.
cusan
 
Posts: 2
Joined: Tue Jul 15, 2014 8:28 pm
A multumit: 0 time
A primit multumiri: 4 ori

Return to Cuvant de suflet

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests

cron