Nostalgie

Doamne, da-mi puterea sa accept ceea ce nu pot schimba, curajul sa schimb ceea ce pot si intelepciunea sa le deosebesc

Nostalgie

Postby paulaemilia » Mon May 01, 2017 12:53 pm

Nostalgie

Amintirile pun stăpânire pe inimile noastre, îngrădite în sârma ghimpată a nepăsării și sfarmă lacătele de cleștar ale bucuriei de a trăi.Mici năzbâtii nevinovate ne aduc zâmbetul pe buze, amintiri plăcute și iubiri nevinovate ne ajută să înaintăm în tumultul zgomotos al destinului. Visele tinereții ne fac melancolici dar ne revenim când ne gândim la frumusețea iubirilor nevinovate. Din toate acestea ne luăm toată energia de care avem nevoie, aici ne răcorim sufletul prea plin de tăciunii vieții.
Am vrea să putem opri timpul, să ne închinăm la altarul dragostei nebune, să regăsim inocența și nebunia anilor trecuți, să alergăm prin nămeții de omăt ai pasiunii, să dansăm pe malurile visării sub ploaia caldă a lacrimilor strânse în timp iar apoi să retrăim toate clipele frumoase de dragoste pură și nevinovată. Aș vrea ca viața să fie mai ușoară, fără obstacole, boli sau necazuri. Mergând pe stradă nu mai vezi oameni zâmbind, fericirea nu le mai luminează chipul. Parcă nu se mai bucură nimeni de magia vieții, din cauza greutăților și bolilor. Viața e grea iar noi nu știm să ajutăm. Suntem nepăsători la tot și la toate, suntem încrâncenați și ancorați în oceanele învolburate ale indiferenței. Toți vrem să fim fericiți, să fim sănătoși, să fim iubiți. De ce oare nu reușim? Pentru că încă nu am învățat să iertăm.Nu am învățat să fim buni.Nu am învățat să fim drepți. Nu am învățat ce-i sacrificiul. Câte uși deschidem pentru a ajuta pe cineva? Câte clipe din viața noastră le împărțim cu cei suferinzi? Câte bucurii presărăm în sufletele celor bolnavi? Câte mângâieri dăm celor sărmani? Câți necăjiți am îmbrăcat sau i-am hrănit? Câte clipe minunate am dăruit celor care aveau nevoie de o clipă de prietenie? Să încercăm să fim mai buni, să reînoim tot ce este frumos în viața noastră, să ne înconjurăm de prieteni adevărați, să ne iubim semenii și să nu-i părăsim la nevoie și să oferim crâmpeie de bucurie celor triști și necăjiți. Atunci vom redeveni FERICIȚI. Important e să te bucuri de orice clipă a vieții, să trăim frumos, să ne înconjurăm de oameni speciali, să picurăm bucurii în sufletele celor dragi. În viață totul se întâmplă cu un scop, necazurile îți arată prietenii adevărați, boala îți aduce în cale oameni deosebiți și speciali, lacrimile îții spală sufletul și îl luminează, nopțile albe îți deschid calea meditației.
După un necaz rămâi cu mai puțini prieteni, e lucru știut, dar vei întâlni alții speciali care te vor sprijini și îndruma, care îți vor fi alături dezinteresat și la orice oră din zi și din noapte.Nu contează vechimea prieteniei ci valoarea ei. Chiar daca ai fost rănit, ai fost tratat cu indiferență și nepăsare, ridică-te și continuă-ți drumul. Nu lăsa niciodată să ți se stingă din suflet candela speranței.
paulaemilia
 
Posts: 82
Joined: Thu Nov 05, 2015 11:14 am
A multumit: 61 ori
A primit multumiri: 100 ori

Return to Editoriale

Who is online

Users browsing this forum: Bing [Bot] and 1 guest

cron