Un gand, o ruga si o bataie de inima

Doamne, da-mi puterea sa accept ceea ce nu pot schimba, curajul sa schimb ceea ce pot si intelepciunea sa le deosebesc

Un gand, o ruga si o bataie de inima

Postby Miriam Mira » Fri Feb 23, 2018 8:34 pm

Cineva spunea ca forumul se doreste a fi, a doua familie. Cine poate sa adopte o familie de rezerva? Familia este una. Atunci ce este? Ce vrea fiecare. Poate fi locul in care sa plangi pe un umar ca al tau; poate fi sala in care tu spui ce te doare, iar din tot auditoriul, doar cativa iti asculta vocea. Poate fi biblioteca din care, in tacere, citesc multi. Poate fi padurea prin care te plimbi singur sau insotit...restul se ascund dupa copaci. Poate fi cofetaria, unde, savurand amandina, depeni amimtiri cu cel asemenea tie. Poate fi locul in care, toti cei a caror inima bate si mana tremura, isi amintesc, ca nu sunt singuri, ca aici sunt intelesi, ca boala le-a adus noi prieteni si ca toti suntem datori sa ne susținem cu: gandul, cu rugăciunea si cu inima.
Din ceea ce vad, sufletul acestui forum este Paula Emilia, pentru ca ea a scris cu inima, o inima care, atunci cand se contracta varsa lacrimi, iar cand se dilata, zâmbește. Astazi ii voi vorbi lui Dumnezeu despre Emilia. M-as bucura ca toți aceia care vor citi articolul, sa inalte catre Dumnezeu, un gand, o ruga si o bataie de inima pentru ea. Astfel, vom fi mai multe inimi care bat la unison. Medicina trateaza BP cu medicamente. Haideți sa tratăm cauza! Dumnezeu sa ne ajute.
Miriam
Miriam Mira
 
Posts: 12
Joined: Sun Feb 11, 2018 6:03 pm
A multumit: 4 ori
A primit multumiri: 11 ori

Re: Un gand, o ruga si o bataie de inima

Postby paulaemilia » Sat Feb 24, 2018 12:16 am

.
M-am trezit întrebându-mă ce este viața. M-am trezit privind soarele și nu am simțit nici un licăr de bucurie. Am închis ochii și mi-am revăzut urâțeniile și frumusețile zilelor trecute, iar sufletul a capitulat în fața suferinței. Fără să vreau lacrimile au pus stăpânire pe ochii mei și au început să se rostogolească pe obrajii obosiți de atâta durere, căutând răspunsuri imposibile. Am încercat să le înșir pe firul vieții și mi-am împletit un colier de diamante străvezii. Fiecare avea o poveste dureros de mișcătoare, fiecare era o părticică din mine. M-a zguduit perfecțiunea naivă și fragedă a suferinței. Am cules toată roua vieții și mi-am spălat trupul istovit de boli, sperând că acestea se vor risipi.
Sunt un fulg de nea ce se topește încet, încet și se transformă în lacrima ce sărută obrazul destinului.... Un zâmbet stingher ce-și caută liniștea printre muritori, un suflet naiv ce s-a rătăcit în labirintul necunoașterii....O inimă îngenunchiată de prea multe ori de nepăsare și indiferență..... Un vis pierdut undeva în trecut, o dorință obraznică uitată pe un peron al unei gări părăsite.
Merg printre amintiri, de-a lungul vârstelor, speranța fiindu-mi călăuză statornică. Cu ea am învățat scăderea și împărțirea necazurilor, adunarea și înmulțirea zilelor frumoase, iar mai târziu alfabetul dragostei, lecțiile de supraviețuire, de înțelepciune, de bunătate, de dragoste și ură în fața cărora rămânem muți. Lecții care ne ridică sau ne coboară, fiecare încărcată de misterul ei. Ne promitem adesea că nu vom mai greși, că vom fi mai buni, mai drăgăstoși, mai iertători, mai perseverenți. Trăim clipa, trăim povestea miraculoasei existențe, luptăm cu morile de vânt, luptăm cu prejudecățile, luptăm cu noi înșine, luptăm cu bolile ce mușcă cu lăcomie din trupurile noastre slăbite de dureri și greutăți.
Uneori învingem, dar prețul biruinței e prea mare. Uneori pierdem și ne prăbușim în abisul vieții. E omenesc....asta înseamnă a trăi. Condiția este să trăim frumos, să mulțumim celor ce ne acceptă cu toate greșelile noastre, celor ce ne iubesc necondiționat.
Iubește, râzi, dansează pe scena vieții, încarcă-te de lumină și de iubire, trăiește cu speranța de mai bine și impune-ți fericirea până când o vei găsi fără efort, când va veni de la sine, ca o parte din existența ta.
Rămâi o poveste nemuritoare în sufletele tuturor. Ești la fel de frumos ca dragostea pe care o dăruiești și ești la fel de înțelept precum tăcerea pe care o lași în urmă atunci când vorbele nu contează.
Ai puterea să te reîntorci oricând la frumusețea copilăriei, la visele inocente și mărețe, la prieteniile pure ce se legau în joaca fără de sfărșit, la elanul și fericirea cu care ridicam oameni de zăpadă, la ridicarea orașului fermecat din tarabele pieții. De ce adulți fiind pierdem toate aceste bucurii și alunecăm în prăpastia nefericirii? Unde rătăcim inocența jocului și puterea visului?
Zâmbește, fii fericit și mulțumește vieții că exiști. Viața e grea dar e și frumoasă. Bucură-te de soare, de lună și de stele. Împletește-ti speranțele în coliere multicolore și nu le lăsa la întâmplare să se prăfuiască. Crează-ți vise și idealuri... apoi luptă să le transformi în realități.
Iubește-te și alintă-te, privește-te în oglindă și-ți transformă chipul în cel mai apropiat prieten, fii sigur că nu te va trăda niciodată. Croșetează amintiri și bucură-te de misterul lor. Lasă deoparte răutățile lumii și păstrează-ți puritatea sufletului.
Nu te supăra niciodată pe viață, va veni timpul când o vei ruga să-ți mai lase secunde. Nu dușmăni pe nimeni, nu se merită să-ți otrăvești frumosul suflet. Îndepărtează oamenii egoiști și fățarnici și trăiește pentru tine. Ura nu te ajută cu nimic, ura te îmbolnăvește și te transformă în sclavul ei. Nu permite acest lucru. Învață să ierți, învață să ignori răutățile lumii, lasă inima să iubească pentru a nu îmbătrâni.
Vine un timp când vrei să faci pace cu tine, când încetezi să mai alergi după trenul viselor și rămâi pe peronul nins de realitate al vieții. Atunci te regăsești tu, cel care ești cu adevărat. Tu, cel plin de griji și întrebări la care cu greu găsești răspuns. Tu, dezorientat și secătuit de tristețe. Tu, irascibil și încărcat de prejudecăți. Tu, mereu nervos și pus pe ceartă. Tu, cel care ai uitat să iubești și să te iubești. Tu, cu sufletul încrâncenat de durere și dezamăgiri, Nu-ți place ce regăsești, nu te iubești nici tu așa, nu poți accepta această transformare a ta.
Mulțumesc, draga mea! Frumoase cuvinte...mă întreb dacă le merit. Mă întreb dacă merit această frumoasă prietenie. Odata cu boala am primit binecuvântările vieții, această față a vieții pe care nu o cunoșteam. Am primit fericire dar si multă suferință.Egoismul naște multă urâciune, îndiferența micșorează flacăra existenței.....acestea au otravit puțin câte puțin candoarea sufletului meu. Dar am găsit puterea să mă ridic și să aduc fericire celor ce merită cu adevărat. Si pot spune că sunt mulțumită când în urma mea las o oază de iubire, fericire, speranță. Așa uit de cei ce m-au ranit și umili, de cei care mi-au dat în schimbul dragostei, suferință.
Să ne rugăm pentru toți!
paulaemilia
 
Posts: 94
Joined: Thu Nov 05, 2015 11:14 am
A multumit: 61 ori
A primit multumiri: 113 ori

Re: Un gand, o ruga si o bataie de inima

Postby Miriam Mira » Sat Feb 24, 2018 8:23 am

Intentia acestei postari a fost sa-i fac pe toti bolnavii ( si nu numai), sa-si deschida inima unii pentu altii, sa nu fie doar niste straini care citesc, le place sau nu, dupa care, fiecare isi vede de viata lui. Tot ceea ce scrii tu, Emilia, tot efortul vazut si nevazut facut de Adrian, suferinta demna a Lilioarei, postarile spirituale ale lui Mihai...etc, as fi vrut se fie evidențiate nu ca ale un grup de persoane care fac ceva, ci ca persoane unice, cu suferinte si trairi unice, care lasa ceva din ei pentru toti care vor citi, si pentru fiecare in parte. Suntem un trup care sufera si mi-a placut sa vad pe fiecare om ca pe o particica vie, dar nu singulară care are nevoie de gandul, de rugaciunile si de bătăile inimii noastre. Un trup al carui creier cu cele doua emisfere, sunt Dan F si Dan R, iar noi, restul, suntem membrele. Sangele care hraneste si mentine viata, este Spiritul Sfant...
Sa-mi fie iertate comparatiile, as fi vrut ca acest forum sa mearga dincolo de BP, la cauzele care produc boala, iar toate aceste cauze vin din mintea si din inima omului. Sa primim pe fiecare in inima si in gandurile noastre si sa-l prezentam lui Dumnezeu ca pe un frate. Daca oamenii s-ar iubi intre ei, ar disparea multe boli...
Miriam Mira
 
Posts: 12
Joined: Sun Feb 11, 2018 6:03 pm
A multumit: 4 ori
A primit multumiri: 11 ori

Re: Un gand, o ruga si o bataie de inima

Postby paulaemilia » Sat Feb 24, 2018 9:21 am

Draga mea.
Mesajul pe care l-ai tranmis este pur și frumos. Păcat că nu putem schimba mentalitatea celor ce doar citesc.Asa cum iubirea naște iubire, tot asa cuvintele ar trebui să izvorască cuvinte. Mai așteptam...
paulaemilia
 
Posts: 94
Joined: Thu Nov 05, 2015 11:14 am
A multumit: 61 ori
A primit multumiri: 113 ori

Re: Un gand, o ruga si o bataie de inima

Postby Miriam Mira » Sun Feb 25, 2018 8:12 am

Lucrurile bune si frumoase ne sunt date ca sa crestem in iubire; cele mai putin frumoase sau chiar urate, ne sunt date ca sa invatam. Iar cele foarte urâte care ne depășesc puterea de intelegere, sunt misterul lui Dumnezeu, care ne va fi revelat doar daca vom creste spiritual. Uitandu-ma la cei care au BP de peste 15 ani, vazandu-le evolutia, atat pe plan trupesc cat si spiritual, as spune: BP nu a fost cel mai urat lucru din viata lor, ei nu sunt bolnavi, sunt OAMENI care poarta o povară.
Miriam Mira
 
Posts: 12
Joined: Sun Feb 11, 2018 6:03 pm
A multumit: 4 ori
A primit multumiri: 11 ori

Re: Un gand, o ruga si o bataie de inima

Postby mihai » Mon Feb 26, 2018 4:57 pm

"Nu-ti descoperi gandurile tuturor, ci doar acelora care pot sa-ti vindece sufletul."(SFANTIL ANTONIE CEL MARE) Aceste cuvinte cuprind toată esenta prieteniei şi se referă la faptul că nu trebuie sa iti impartasesti gandurile oricui, ci doar acelora care simti si crezi că pot sa te înteleaga şi sa iti vindece sufletul...(Multumesc prieten drag-paula emilia)... Daca oamenii s-ar iubi intre ei, ar disparea multe boli...(Miriam Mira).Mărturisiti-va unuia altuia gresealele,(Sfantu Apostol Iacov),,Când sufletul este bolnav-de Dimitri Adveev.
mihai
 
Posts: 220
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 248 ori
A primit multumiri: 206 ori

Re: Un gand, o ruga si o bataie de inima

Postby mihai » Mon Feb 26, 2018 11:46 pm

Eu cred ca acest Forum este o locatie de dialog cu opinii diferite.Si asa rezulta din postarile aferente .Fiecare cu opiniile lui pentru un scop ,un singur scopșIUBIREA APROAPELUI..Cititi cartea ,,Cand sufletul este bolnav,DE ,Dimitri Adveev
Daca am gresit cu ceva ,cuiva,imi marturisesc tuturor greseala,,,
mihai
 
Posts: 220
Joined: Thu Jul 24, 2014 3:51 pm
A multumit: 248 ori
A primit multumiri: 206 ori


Return to Editoriale

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest